vîntul îmi pălmuieşte faţa
umbrele crengilor de cais îmi sperie tremurul
uscat de viaţă
îmi vine să scuip insecte
insectele îmi sug poemul din tălpi
îi aud sîngele rece şi moartea
ceasul aruncă 3.55 a.m.
în acest moment aş vreau să fiu veşnic tînără
ca o stea
indiferent de „ne”veşnicia mea
cerul se cade a fi iubit
cerul chiar se cade a fi tratat cu o deosebita importanta:)
RăspundețiȘtergerecerul cade la atingerea soarelui
RăspundețiȘtergerelumina paleste in ganduri ganduri
cercurile se lovesc de mine
iar acolo departe este distanta de tine
Foarte frumos, ai toata admiratia mea Dia
RăspundețiȘtergereFoarte frumos, ai toata admiratia mea Dia
RăspundețiȘtergeremrs!!!
RăspundețiȘtergere