# 3.55 a.m.

vîntul îmi pălmuieşte faţa
umbrele crengilor de cais îmi sperie tremurul
uscat de viaţă

îmi vine să scuip insecte
insectele îmi sug poemul din tălpi
îi aud sîngele rece şi moartea

ceasul aruncă 3.55 a.m.
în acest moment aş vreau să fiu veşnic tînără
ca o stea

indiferent de „ne”veşnicia mea
cerul se cade a fi iubit