Se recomandă a nu citi mai departe dacă eşti prea sensibil.
I
cadavrul stă culcat pe spate
cu picioarele îndoite altfel decît
omul îşi făcea mătania
capătul funiei stă la pămînt
ca o pisică leneşă astă vară şi numai
frînghia legată elegant nod ar putea
să rupă tăcerea
odată am învăţat şi eu să fac nodul de
spînzurătoare într-o competiţie care se face din viteză
şi-atunci am început prima dată să mă întreb
cum e să te spînzuri
cadavrul ştie cum îi stă bine morţii
şi hainele i s-au potrivit mai bine decît oricînd
cămaşa neagră precum i-a fost viaţa, pantaloni verzui,
chiloţi de culoare albastră, ciorapi de culoare roşie,
iar la capătul dintre ce e viu şi pămînt
doi bocanci care se uită speriaţi
prin curte
un detaliu ciudat îmi aminteşte de prunci
şi cordonul ombilical
poate a ieşit din uterul morţii
în regiunea buricului îl cuprinde
tifonul ca-ntr-o pelincă
părul castaniu îi alunecă pe frunte
are ochii închişi şi gura închisă
nu ştiu dacă vreun spînzurat a murit
cu sinele deschis sau dacă măcar l-a uitat desfăcut
în timp ce se grăbea să moară
buzele albastre îmi tac despre ceruri triste
cu picioarele îndoite altfel decît
omul îşi făcea mătania
capătul funiei stă la pămînt
ca o pisică leneşă astă vară şi numai
frînghia legată elegant nod ar putea
să rupă tăcerea
odată am învăţat şi eu să fac nodul de
spînzurătoare într-o competiţie care se face din viteză
şi-atunci am început prima dată să mă întreb
cum e să te spînzuri
cadavrul ştie cum îi stă bine morţii
şi hainele i s-au potrivit mai bine decît oricînd
cămaşa neagră precum i-a fost viaţa, pantaloni verzui,
chiloţi de culoare albastră, ciorapi de culoare roşie,
iar la capătul dintre ce e viu şi pămînt
doi bocanci care se uită speriaţi
prin curte
un detaliu ciudat îmi aminteşte de prunci
şi cordonul ombilical
poate a ieşit din uterul morţii
în regiunea buricului îl cuprinde
tifonul ca-ntr-o pelincă
părul castaniu îi alunecă pe frunte
are ochii închişi şi gura închisă
nu ştiu dacă vreun spînzurat a murit
cu sinele deschis sau dacă măcar l-a uitat desfăcut
în timp ce se grăbea să moară
buzele albastre îmi tac despre ceruri triste
II
mama mea a murit de cancer
şi tata l-a păstrat apoi ca pe-o singură amintire a ei
de-atunci, el n-a mai iubit-o
cînd m-am trezit dimineaţă
tata spăla rufe afară
eu am intrat în casă şi-am vrut să citesc,
dar somnul mi-a intrat pe sub pielea crăpată
din mîini
cînd m-am trezit la amiază
tata citea în pat
am zis că merg s-o văd peste drum
pe Maria
la şapte am auzit un mieunat
tata stătea spînzurat cu un laţ de pod
şi-avea o hîrtie lipită de piept
l-am coborît ca pe un prunc
abia apoi am ştiu că e mort
odată toţi ne vom duce părinţii în braţe
ca pe nişte copii
- oameni,
după prima operaţie oncologică
i-am spus Ioanei:
„am să rezist cît voi putea să mă îngrijesc
şi să-mi cîştig pîinea,
cît timp încă voi fi de folos
celor din jur
- atîta voi rezista
cînd voi simţi că
sunt mai mult obuz decît aş putea să fiu om,
îmi voi pune laţul în gît”
o lună cu dureri mute m-a dat ca
printr-o maşină de tocat
carne
vedeam că sunt un mort viu
şi-am vrut să fiu mortul mort
azi mi-am pus laţul în gît