| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 27 mai 2011

din mîna tatălui meu mort

Se recomandă a nu citi mai departe dacă eşti prea sensibil.

I
cadavrul stă culcat pe spate
cu picioarele îndoite altfel decît
omul îşi făcea mătania

capătul funiei stă la pămînt
ca o pisică leneşă astă vară şi numai
frînghia legată elegant nod ar putea
să rupă tăcerea

odată am învăţat şi eu să fac nodul de
spînzurătoare într-o competiţie care se face din viteză
şi-atunci am început prima dată să mă întreb
cum e să te spînzuri

cadavrul ştie cum îi stă bine morţii
şi hainele i s-au potrivit mai bine decît oricînd
cămaşa neagră precum i-a fost viaţa, pantaloni verzui,
chiloţi de culoare albastră, ciorapi de culoare roşie,
iar la capătul dintre ce e viu şi pămînt
doi bocanci care se uită speriaţi
prin curte

un detaliu ciudat îmi aminteşte de prunci
şi cordonul ombilical
poate a ieşit din uterul morţii
în regiunea buricului îl cuprinde
tifonul ca-ntr-o pelincă

părul castaniu îi alunecă pe frunte
are ochii închişi şi gura închisă
nu ştiu dacă vreun spînzurat a murit
cu sinele deschis sau dacă măcar l-a uitat desfăcut
în timp ce se grăbea să moară

buzele albastre îmi tac despre ceruri triste

II

mama mea a murit de cancer
şi tata l-a păstrat apoi ca pe-o singură amintire a ei
de-atunci, el n-a mai iubit-o

cînd m-am trezit dimineaţă
tata spăla rufe afară
eu am intrat în casă şi-am vrut să citesc,
dar somnul mi-a intrat pe sub pielea crăpată
din mîini

cînd m-am trezit la amiază
tata citea în pat
am zis că merg s-o văd peste drum
pe Maria

la şapte am auzit un mieunat
tata stătea spînzurat cu un laţ de pod
şi-avea o hîrtie lipită de piept
l-am coborît ca pe un prunc
abia apoi am ştiu că e mort
odată toţi ne vom duce părinţii în braţe
ca pe nişte copii

- oameni,
după prima operaţie oncologică
i-am spus Ioanei:
„am să rezist cît voi putea să mă îngrijesc
şi să-mi cîştig pîinea,
cît timp încă voi fi de folos
celor din jur
- atîta voi rezista

cînd voi simţi că
sunt mai mult obuz decît aş putea să fiu om,
îmi voi pune laţul în gît”

o lună cu dureri mute m-a dat ca
printr-o maşină de tocat
carne

vedeam că sunt un mort viu
şi-am vrut să fiu mortul mort

azi mi-am pus laţul în gît

11 comentarii:

  1. genial... fiori peste fiori...niste idei... shtii tu ce parere am eu despre ideile astea a tale tulburatoare si infrikoshatoare..
    aplause !!)
    cu drag Cezara : )

    RăspundețiȘtergere
  2. doare, înţeapă, mă face să simt. cred că te împărtăşesc oarecum

    RăspundețiȘtergere
  3. în primul rând, m-am speriat. dar mi-am adus aminte că poeţii adevăraţi nu mai practică de mult poemele despre sine, ci despre alter. în lumea lui alter, la tine, totul este confuz, gri, şi iată, azi a avut cămaşă neagră, pantaloni verzi, chiloţi albaştri şi ciorapi roşii. un alter-ego zbuciumat. dar, cum am mai spus-o, cred că asta este crucea ta pe care tre să o porţi pe tărâmul poeziei.
    ca o apreciere vis-a-vis de construcţie, impecabil. forma, stilul, tonul, fiorul, au curs ca un râu ce se revarsă de la munte spre câmpie: când lin, pe povârnişul lent, când zbuciumat, la cascade... dar întotdeauna fidel albiei sale.
    Felicitări pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ancuţa, sper să-ţi revii :D. Mie îmi tremura mîna cu care am scris.

    RăspundețiȘtergere
  5. R.A.I., poate nu e chiar atît de negru. Cînd mai cresc, poate voi fi albă.
    Mulţumesc pentru că nu uiţi să citeşti şi să-mi scrii.

    RăspundețiȘtergere
  6. daca nu ai stii ca maine ceasul ar suna din nou si ca trebuie sa te ridici ai face la fel ca cei ce isi doresc nmoartea, insa cand vezi ca ai pentru ce sa te ridici reusesti sa iti stompezi gandurile negre. Moartea nu e atat de neagra, o putem colora dupa bunul plac. Eu nu sunt socata pentru ca stiu si cunosc sentimentul. Durerea este un sentiment placut te face sa dormi, sa musti din realitate si din cand in cand iti da un impuls ca sa nu cazi.

    RăspundețiȘtergere
  7. wow, Diana, foarte frumos!!! Imi place mult.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează