Limbi străine şi alţi ochi (3)

Marea-bărbat

Nu ştiu dacă pentru alţii are vreo importanţă, dar pentru mine marea are graţia unei femei. Cu valuri liniştite sau în furtună, oricum îmi apare în faţă cu picioare suple şi păr lung, blond. În italiană însă, marea e însoţită de articolul determinativ masculin: „il mare”. Vă imaginaţi cum o fi marea-bărbat?

Noi, adică nu voi

Pronumele în limba bislamă, una dintre limbile oficiale ale Republicii Vanuatu, insulă în Oceania, are şase forme morfologice ale variante româneşti „noi”:
mitufala – noi doi fără tine
mitrifala – noi trei fără tine
yumitu – noi doi, eu şi tu
mifala – noi, adică nu voi
yumitri – noi trei, eu, tu şi el
yumi – noi toţi, fără deosebire

A la española

Când nu ştiam încă ce înseamnă „salir” în spaniolă, adică a ieşi/a pleca, şi îmi auzeam prietenii din ţara soarelui zicând „salimos esta noche”, îmi venea în minte „salire” din italiană, care înseamnă „a urca”. Era amuzant şi nici prea uşor să-mi alung din imaginaţie scena în care „ellos salen”, dar nu urcă, italieneşte, ci ies, de fapt, coborând scările din cămin, a la española.

Amăgitor în spaniolă era şi „tener” care înseamnă „a avea”, diferit de forma italiană „tenere” , tradus şi în română cu sensul de „a ţine”.

Le pain vs the pain

La Paris „le pain” o poţi cumpăra din zisele boulangerie. „The pain” englezească, însă, e în acelaşi timp concretă şi abstractă.