poveşti matinale fără roată

Sam îşi soarbe cafeaua la fereastră

balansând de pe-un picior pe altul

poartă numele bucuriei în arabă

când ATeVeul trece prin faţa casei
şi zguduie blocul
ştie că nu-i cutremur
deşi atunci când a fost, nu şi-a mai dat seama

după ritualul de dimineaţă
se bagă din nou sub plapumă
în timp ce Arte coboară din pat să-şi bea
cele şase pastile de la ora exactă
de luni până duminică

stă rezemată cu mâinile de fereastră
şi urmăreşte trecătorii de la şapte

când scrie despre ea îşi zice Arte
o fi prea simplu eul personal
îi plac bărbaţii la costum care pe bicicleta cu două locuri
îşi duc dimineaţă copii la grădiniţă,
dar încă mai visează la artişti

ultima-şi bea cafeaua Giù
îndrăgostită bolnăvicios de mare
îşi fumează la fereastră o ţigară înjurând în tăcere toamna
asta care vine prea devreme şi ea nu-i acasă

poveştile astea n-au nicio roată
pe care s-o suie şi nici zmei
dar surdomutul din blocul paralel
le urmăreşte în fiecare dimineaţă din
bucătăria de pe strada septembrie
el are alţi ochi