ceai fără zahăr

mai ţii minte cum îţi scriam poezii de dragoste

şi numai tu ştiai ce înseamnă fluturele alb şi iarba

erai atât de mândru de tine încât deodată ai început

să citeşti tot ce scriu

şi eu n-am vrut asta

pentru că uneori te ucideam

alteori îmi făceam noi iubiţi

şi tu mă-ntrebai cine e Sasha cine e străinul 

până când într-o zi mi-ai spus că eşti gelos

pe aceşti bărbaţi

inventaţi de mine, iubite!

şi-ai început să citeşti altfel

mai ţii minte cum ni s-a spus că semănăm

şi cum ne-a blestemat văduva albă

pe treptele bisericii

iar tu-ai vrut să înjuri în numele meu

iubitule

aşa m-am obişnuit să-ţi spun în poezie

poate că tot de-asta am început să cred că te iubesc

         ai văzut tu vreodată cum arată dragostea?

douăzeci şi unu nu mai e la fel

dacă schimbi doi cu unu