Tu o să mori pentru că mă iubeşti
şi-ai tăi o să mă blesteme de fiecare dată
când îşi vor aminti de noi.
În fiecare staţie de troleibus voi aştepta să vină din greşeală
un tren care să-şi ascundă destinaţia.
Un tren din care să nu cobor niciodată
şi-n care nimeni să nu iubească.
Tu-o să-mi vii din prima noapte gol în pat
să-mi ţii lecţii despre viaţă.
Vom face dragoste apoi,
certându-ne din cel mai prost motiv.
...şi-atunci,
nu mai ştiu dacă te voi iubi
pentru că ai murit iubindu-mă prea mult
sau de te voi urî pentru că mai vii şi acum
fără să-ţi dai seama că nu eşti,
că nicio femeie nu te-ar mai aştepta între coapsele ei desfăcute
şi nicio înghiţitură de cafea nu ţi-ar mai simţi măruntaiele.
Tu o să dormi în podul casei mele
şi-o să ucizi dimineaţă bărbatul care-mi va ieşi de după uşă.
„Sunt unicul pe care l-ai avut şi unicul pe care-l vei avea”.
Tu mă vei săruta în timp ce dorm şi-astfel în fiecare noapte
până când într-o zi voi înnebuni.
Mă vei privi din colţul uşii ca un stativ cu morţi
şi-apoi te vei apropia de mine să-mi dictezi hipnotic
acest poem.
Să fiu acuzată de omor
când mă vor găsi înnebunită
pe trepte.
si asta e.
RăspundețiȘtergerelibertatea are pretul ei
frumoase versuri......felicitari....
RăspundețiȘtergerecuvintele imi sunt mici in fata acestei poezii...
RăspundețiȘtergereCrisa,
RăspundețiȘtergeredecât în libertate, mă regăsesc mai mult în afirmaţia lui Octavian Paler: "Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă".
roscata din vis, mulţumesc.
RăspundețiȘtergereR.A.I.,
RăspundețiȘtergerecuvinte mici în dezacord?
In moarte nu gasesti raspunsuri,
RăspundețiȘtergereE rece moartea la intrebari...
Obsesii, gravele discursuri
Ea le reduce la taceri
Felicitări! Te-am aăugat cu plăcere-n blogroll-ul meu. O seară minunată și-am să poposesc aici fiindcăe frumos totul
RăspundețiȘtergereDa, pari a fi fiica sultanului care ia rodii din tipsia de aur, in timp ce pe nisipul din Cornul de Aur cad capetele iubirilor ce nu inteleg ca iubirea ta sta mai mult in cuvintele nearse de timp si se zidesc in pumnale de vorbe. Viforoasa in staticitatea unor dari de-a berbeleacul din podul mormintelor primei iubiri si ramasa ascultatoare de lucruri ce li se intampla numai poetilor adevarati. Felicitari!
RăspundețiȘtergerehei, eşti patetică, aşa, iubind... de să omori...
RăspundețiȘtergere"Să fiu acuzată de omor
când mă vor găsi înnebunită
pe trepte."
o zi frumoasă!
Andrei Curararu, :), aşa e.
RăspundețiȘtergereNapocel, mulţumesc. Să ne citim cu plăcere!
RăspundețiȘtergereionelmuscalu, nu e chiar un mormânt al primei iubiri. ea continuă. a fost doar o stare. mulţumesc pentru trecere!
RăspundețiȘtergerepoezieromaneasca,
RăspundețiȘtergereideea esenţială era că personajul masculin îmi va dicta hipnotic poemul prin care el însuşi îşi scrie sentinţa. nu o fac eu. deci, nu ucid.
poate o fi şi patetică. anyway..
mulţumesc pentru vizită.
diana
Esti extraordinara Diana, imi place absolut to ce scrii! Vei ajunge mai departe ca Eminescu, sunt sigura.
RăspundețiȘtergerenatashkap, mulţumesc, dar exagerezi.
RăspundețiȘtergereîmi pare bine că îţi place.
diana