Cu mine mesteacănul îşi îngroapă o castitate.
Toamna iar îmi aruncă pămînt în gură.
După moartea soţului a îmbătrînit într-un an pentru cinci,
dar tragismul ei îmi zîmbeşte fiecărui salut.
Pentru Ioana,toamna a devenit singurul anotimp,
drama singurătăţii provoacă pielea să-i deschidă riduri,
iar ochii au ceva din liniştea adusă nebuniei.
Ioana îşi pune inelul pe masă,
îl priveşte ore la rînd,
apoi îngenunchează la icoană şi face mătănii
cerîndu-i s-o ia din braţele lumii.
Ioana cînd doarme cuprinde întunericul.
Toamna iar îmi aruncă pămînt în gură.
După moartea soţului a îmbătrînit într-un an pentru cinci,
dar tragismul ei îmi zîmbeşte fiecărui salut.
Pentru Ioana,toamna a devenit singurul anotimp,
drama singurătăţii provoacă pielea să-i deschidă riduri,
iar ochii au ceva din liniştea adusă nebuniei.
Ioana îşi pune inelul pe masă,
îl priveşte ore la rînd,
apoi îngenunchează la icoană şi face mătănii
cerîndu-i s-o ia din braţele lumii.
Ioana cînd doarme cuprinde întunericul.
Ioana scapă din braţele luminii...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerefoarte, foarte complex! felicitări şi pentru premiul obţinut! bravo! :x
RăspundețiȘtergeremulţumesc mult de tot.
RăspundețiȘtergere