prin ochii mei somnoroși încă
avionul curge prea lin,
așa că mă pălmuiesc
și îmi forțez pleopele
să stea ridicate
peste tot miroase și pute a viață,
iar gîndurile mele obsedate de imposibil
încearcă să ia o pauză
(ideile îmi stau în rînd ca la pîine)
în mine se naşte un poem neterminat
în care cuvintele sunt clipe,
iar clipele sunt eu
iar clipele sunt tu.
RăspundețiȘtergeream deschis dezbaterea ... te astept cu o parere ... Link :)
RăspundețiȘtergereda, am văzut deja :) acum scriu
RăspundețiȘtergerefrumaose versurile.în special ultimele 3.
RăspundețiȘtergereeu ţi-aş propune să schimbi ,,peste tot miroase și pute a viață"-verbele sunt sinonime şi sună stringent. dar e ok. e poemul tău, la discreţia ta.
chestia cu ochii îmi place.
m.f.
mm, poate sună strigent, dar mie îmi place.
RăspundețiȘtergeremiroase e sensul pozitiv al vieții, iar pute e cel negativ. nu cred că mă voi detașa de varianta mea.
asta e.
merci că ai intrat.
dia.
frumos...imi place partea cu "pute a viata":)
RăspundețiȘtergere"peste tot miroase și pute a viață"
RăspundețiȘtergereasta pentru că viaţa nu are numai bune,numai Cenuşărese transformate peste noapte în prinţese şi copii fericiţi cu jucărioare de toate culorile şi formele,ci şi rele,şi mizerie,mizeria din noi,defectele noastre,retardarea noastră pe anumite planuri.
da. la partea pozitiv/negativ nu m-am gîndit. e mai bine cînd explică autorul textul.
RăspundețiȘtergeremerge atunci.
m.f.