eram beată când am ajuns
sus pe munte
pentru că ai mers desculţ întâia oară prin iarbă
şi atingeai cu palmele coaja copacilor
tu erai eu atunci
uită ce ţi-am spus
acolo jos semeni cu ei
eram beată când la două dimineaţa
învăţam să mă ţin în cap rezemată de perete
şi răspundeam cu ea la întrebările
de la cursul de filozofie
uită ce ţi-am scris
eram beată când am luat a doua cafea
şi tăcerile mele se transformau în cuvinte
nu asculta ce îţi spun
nu crede în mine
şi nici în ce scriu
nu mă iubi
iar dacă o faci să
ştii că iubeşti mai multe femei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează