| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 16 mai 2014

Diana în oraşul piticilor (6)

Ceşcuţa de cafea 

Nu mi-am respectat promisiunea de a mă înscrie la ore de dans clasic în Polonia, dar Eugenia a reuşit să mă convingă pe mine şi Ale să încercăm balet pentru începători. Profesorul, fost director al operei din oraş, are o burtă care înşeală. Ca să ne înveţe pe mine şi Ale să nu schimbăm poziţia piciorului în timp ce îl întoarcem în unghi drept la înălţime, ne-a pus ceşcuţa plină de cafea mai jos de genunchi. Încearcă să n-o verşi! Eins, zwei, drei! Un, deux, trois! ... se amuză el numărând în diferite limbi. 

Tu? 

Există puţini oameni care pot să îţi inspire atât de mult curaj şi nebunie, oameni cărora dimineaţa la şapte ai putea să le suni şi să le spui: azi zburăm în celălalt capăt de ţară. Îţi iei rucsacul şi într-o oră aţi plecat.
Există puţini oameni cu care îţi place să vorbeşti pur şi simplu. Chiar dacă plouă şi e miez de noapte, iar voi sunteţi fără umbrelă şi, în ciuda timpului de afară, credeţi că o plimbare până acasă ar fi mult mai potrivită decât autobusul. Eu am lângă mine doi.

Concluzia de joi seara

Ca cineva să înțeleagă discuţiile dintre mine şi Eugenia, trebuie să ştie cel puţin patru limbi. Română, rusă, italiană şi engleză.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează