Pe Diana să n-o mai cauţi niciodată
pe strada cu trandafiri şi nici măcar peste drum
la morgă.
Cînd aveam cinci ani mi-am luat-o pe Anca
să-mi ţină de urît
şi-am zis că mă duc să mor.
Am încercat şi ieri dar n-a mai fost nimeni
să mă oprească.
Aşa am murit ieri în acest poem
cu buzele murdare de vomă.
eşti altfel, radiezi. când te citesc mereu îmi pun nişte ochelari speciali
RăspundețiȘtergereun pic doar. nu pot să fiu altfel decît sunt prea mult timp.
RăspundețiȘtergereîn silu-ţi caracteristic , un poem cu un mesaj puternic , macabru , şi totodată liniştit / melancolic .
RăspundețiȘtergeremacabru..
RăspundețiȘtergereniciodată n-am vrut să scriu astfel şi.. mă urăsc.
dacă mi-aş impune să nu mai scriu în felul acesta, ar însemna să renunţ la scris.
iar eu nu pot.
diana