| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

marți, 17 mai 2011

Poemul unei cutiuţe de chibrituri

Umbra lumînării
se desface în milioane de omuleţi.
Uneori scriu poeme proaste. Poate chiar bune.
Aprind un chibrit din buzunarul în care odată
mi-a încăput cerul, ridic foile ca pe-un
prunc la botez şi le dau
foc.

Cîndva,
oamenii n-au ştiut să moară,
oamenii nu erau răi,
oamenii c h i a r erau Frumoşi.
Ploaia cădea atunci să ude pămîntul
şi nu intra niciodată în
mine.

Demult, cerul mi-a crăpat în sînge.
Cînd aprind lumina,
numele meu e un criminal.
Oamenii nu mai sunt buni şi
nici măcar frumoşi.
Oamenii mor şi c h i a r le place s-o facă
ca şi cum asta ar însemna viaţă.
Nimeni nu se mai ruşinează să moară.

Azi scriu mai bine,
dar eu n-am scris niciodată oameni.
Mi-ar plăcea să-i inventez altfel decît sunt,
s-aprind un chibrit şi să-i înfieze lumina,
dar nu e aşa.
Hîrtia pe care scriu e o plantă carnivoră -
de fiecare dată îşi cască gura
să îi înghită.
************

Mi-ar plăcea să scriu cîteva versuri pline de lumină, dar nu-mi iese. Scriu ce-mi vine din colţul mic, dar suprasensibil al interiorului. Altfel nu pot.

10 comentarii:

  1. Nu-i neapărată nevoie... Felul tău de-a croşeta versurile te pătrunde oricum.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...
    prea mă pătrunde :D
    mulţumesc de trecere

    diana

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos...cind citesti versurile tale simti cum patrunzi in esenta lor...si te curemuri cind percepi adevaratu sens...

    RăspundețiȘtergere
  4. mulţumesc pentru frumoasele cuvinte.

    diana

    RăspundețiȘtergere
  5. Cuvintele acestea au pătruns în minte. Mi-au readus amintirile. M-au durut. Mi-au plăcut. E frumos poemul, pentru că e adevărat!
    Chiar poate nu mai existăm...suntem nişt proiecţii ale imaginaţiei...

    mf

    RăspundețiȘtergere
  6. Si mie mi-ar placea sa schimb intr-un fel oamenii "altfel decat cum sunt".

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează