Fumez dintr-o ţigară uitată în baie.
Mă înec în ţesuturile ei ca la sînul desfăcut al mamei.
Pe cerul gurii o tuse îmi aleargă în vîrful degetelor
şi-mi face acrobaţii nostime pe limbă. Nişte copii închipuiţi
se tăvălesc de rîs.
Ies din casă şi urc în maşină. N-am încă optsprezece.
Pun mîinile pe volan, pornesc şi îmi încep jocul.
E seară şi lumea se aruncă prin paturi. În faţa mea şoferii
aprind farurile urlîndu-mi parcă: suntem aici!
Diana e un copil răsfăţat.
Azi merg pe contrasens cum n-am mai făcut-o niciodată.
La opt douăzeci şi şapte le intru în guri ca un fluture beat.
Diana, impresionant... Bravo... Sincer... O irepetabila succesiune de scene...
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult, Liviu.
RăspundețiȘtergereMă bucur că ai citit.
Te mai aştept!
diana
si eu, care fumez, nu scriu poezii care sa fie conectate in vreun fel cu asta :))
RăspundețiȘtergeresi...daca o sa vina Regele tau...si o sa te omoare?
RăspundețiȘtergereElena, o să-ţi vină. :D
RăspundețiȘtergereLorelei, cred că Regele meu nu ucide. L-am certat ultima dată.
diana
Mie-mi place când mă gândesc la toate cuvintele din lume ca la flori.Şi ce florăreasă eşti !Şi ce buchete faci...
RăspundețiȘtergereahh, mulţumesc mult!
RăspundețiȘtergereîncep să zbor!
diana