cînd am văzut-o pe scări
cu ochelari din cei cu ramă mare
am urcat s-o cunosc
şi să ne vorbim despre poezie
aşa cum o făceam mai înainte
după miezul nopţii
am alergat printre
aglomeraţiile de oameni
şi prea multele semafoare adunate parcă
dintr-o dată
ca un cerc de ritualuri magice
în jurul meu
lumea porni năvală ca-ntr-un război
abia început
pe îngrăditura din preajma
casei albe
doru părea să fie un
vlad ţepeş crud de
leşina pavajul străzii
vroiam să-l opresc
să-i spun că mi-e dor
să-l întreb de ce n-a mai trecut pe la mine
dar s-a apropiat de unul
şi l-a răpus
nu ştiu cum se face că i-a fost milă
şi i-a readus pulsaţii
printr-o atingere la încheitura mîinii
dar cînd m-a doborît pe mine
m-am pomenit că sunt moartă
îmi priveam de lîngă el
sîngele curs tot pe la
încheitura mîinii drepte
şi eram moartă,
şi nu mă salva
şi cînd mă gîndeam că eram a lui
şi azi deodată ...
# mama îmi face o anchetă
cînd stau în fotoliu
şi scriu
mă întreabă dacă
e totul ok la noi,
dacă mai vorbim la fel ca înainte
şi e ciudat cum de totul chiar e bine,
însă, tot atît de rău #
m-am pomenit căutînd-o pe
Veronika
dacă aş fi găsit-o prima dată
stăteam acum pe-o bancă
la marginea parcului
şi vorbeam despre poezie
voiam să-i spun că am murit şi că
am murit pentru că vinovată
era doar ea
# mă gîndeam uneori
cum e să fumezi
şi să slobozi fum în faţa oglinzii
desenînd forme mai ale tale
decît ale oricui,
dar sunt prea slabă
şi dependenţele astea
mă enervează #
cu ochelari din cei cu ramă mare
am urcat s-o cunosc
şi să ne vorbim despre poezie
aşa cum o făceam mai înainte
după miezul nopţii
am alergat printre
aglomeraţiile de oameni
şi prea multele semafoare adunate parcă
dintr-o dată
ca un cerc de ritualuri magice
în jurul meu
lumea porni năvală ca-ntr-un război
abia început
pe îngrăditura din preajma
casei albe
doru părea să fie un
vlad ţepeş crud de
leşina pavajul străzii
vroiam să-l opresc
să-i spun că mi-e dor
să-l întreb de ce n-a mai trecut pe la mine
dar s-a apropiat de unul
şi l-a răpus
nu ştiu cum se face că i-a fost milă
şi i-a readus pulsaţii
printr-o atingere la încheitura mîinii
dar cînd m-a doborît pe mine
m-am pomenit că sunt moartă
îmi priveam de lîngă el
sîngele curs tot pe la
încheitura mîinii drepte
şi eram moartă,
şi nu mă salva
şi cînd mă gîndeam că eram a lui
şi azi deodată ...
# mama îmi face o anchetă
cînd stau în fotoliu
şi scriu
mă întreabă dacă
e totul ok la noi,
dacă mai vorbim la fel ca înainte
şi e ciudat cum de totul chiar e bine,
însă, tot atît de rău #
m-am pomenit căutînd-o pe
Veronika
dacă aş fi găsit-o prima dată
stăteam acum pe-o bancă
la marginea parcului
şi vorbeam despre poezie
voiam să-i spun că am murit şi că
am murit pentru că vinovată
era doar ea
# mă gîndeam uneori
cum e să fumezi
şi să slobozi fum în faţa oglinzii
desenînd forme mai ale tale
decît ale oricui,
dar sunt prea slabă
şi dependenţele astea
mă enervează #
Geniala, tu ai spus+o!
RăspundețiȘtergeremulţumesc mult.
RăspundețiȘtergerediana
Mi-a plăcut poezia aceasta prin faptul că e dinamică. Aici văd acţiune, un şir de fapte înlănţuite. Mi-a plăcut imaginea cu semaforul. Rîndurile #...#, parcă întrerup firul poveştii, apoi îl readuc, sau par a fi un alt poem.
RăspundețiȘtergereultima strofă e preferata mea :P, oglinda şi rotocoalele de fum.
Maricica
Mulţumesc.
RăspundețiȘtergerediana
buna diana!
RăspundețiȘtergereuite abia acum, ca am mai taiat 2 examene după lista, mi-am facut timp sa citesc.
cred ca procedeul s-ar numi zig-zag psihologic, sau ping-pong de gânduri. ca tehnica, e binevenită. iar ca mesaj, atat cat am inteles eu, e trasnet. consimt, de asemenea la preferinta maricicai, pentru ultima strofa. practic, acolo se aşează, sa zic asa, poemul, se clarifica, se incheie asa cum ar trebui sa se incheie.te pup si astept noutati!