fulgi se-aşează pe buze ca-ntîiul sărut -
ruşinos, flămînd,
durut pe alocuri
te-aş ucide în deriva jalnică a iernii
să vezi că nu sunt tocmai
o biblie
oraşul meu e o cîmpie albă
şi cînd îmi plesnesc tîmplele de-atîtea amintiri
lumini veghează dulceagul omor
poate moşul o fi Dumnezeu
încerc să-ngîn bucuria iernii,
dar aerul rece îmi despică obrajii
cînd în focul din vatră curge viu
amorul
of, cum ma mai surprinzi tu mereu!
RăspundețiȘtergeree super poezia ta! imi place cum o întorci aşa, din condei...
si sa iti mai zic ceva: i-a placut Ancai, poezia!
mulţumesc.
RăspundețiȘtergeredar cine e Anca? :D
poezia ta este frumoasa, sper citit vreodată, felicitări, şi au o saptamana frumoasa, pupici!
RăspundețiȘtergereBravos! o intuitivitate artistică de admirat! succese!
RăspundețiȘtergerefrumos, Diana, chiar dacă simplu spus.
RăspundețiȘtergerevă mulţumesc mult!
RăspundețiȘtergere(mai lucrez la poem. îl vreau mai lung)
o zi bună vouă!
diana
Te admir, imi place mult cum scrii. Nu cred ca e necesara sa fie mai lunga, spune destule si asha, si apoi de poeziile lungi ajungi sa te plictisesti.
RăspundețiȘtergeremulţumesc, natalia.
RăspundețiȘtergere