nu pot să-mi explic lacrimile
îmi simt durerile şi nu ştiu ce mă doare
mai grav e că nici macăr nu ştiu ce vreau sau pentru ce trăiesc,
cînd eu îi întrebam pe alţii dacă chiar îşi merită viaţa.
am început să nu mai cred că a existat vreodată ceva pur în a iubi.
pur şi simplu iubesc.
nu ştiu cît o fi de la sentiment la deprindere...
tranziţia mă sperie.
Poemul în format audio:
Record006 - # confuzia unei euforii lacrimogene
daca e vorba de durere...eu ma simt ca o frunza de cires batucita de grindina...de ce cires?pentru ca ma simt atat de sorbita de fericire...insa mereu stiu ca e doar o ipostaza imaginabila a mea.sunt un nimeni.
RăspundețiȘtergere