dimineaţa picioarele aleargă fără noi în cîmp,
iar mîinile-şi palpează îndelung creierii celuilalt
de parcă-ar fi coapse
în afară lumea curge invers proporţional
buzele-şi găsesc amorul ca-ntr-un reflex
tot mai adînc şi mai tăios de dulce
scobim în lemn rînduri din Stănescu
să le-atîrnăm de mînerul uşilor din blocuri
ai văzut cum buricele ne crapă să ne putem contopi trupurile?
plămînii cîntă cu ficatul simfonia cerului,
iar venele-şi curg plăcerea dintr-un corp al meu într-un corp al lui
senzaţii de furnici sub pori
nebunul meu e chiar ideal,
ideal pentru mine. idealul meu
ne dezbrăcăm de oameni
şi ne scriem versuri pe faţă
Foarte frumos.
RăspundețiȘtergere