| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 13 august 2010

# singurătate tratată cu un meci la fel de trist

din stomacul încărcat
vomit gînduri mucegăite
în „multi”gonală tăcere
a sigurătății mele
și scuip tristețea
care salivează
pe gurguiele deșertului

e prea trist
să privești nonexistența
dinamicii
într-o casă
unde te-ai obișnuit
să auzi permanent
viața

chiar și spălatul vaselor
îmi zgîrie gingășia
nu că ar fi multe
dar curgerea apei
și robinetul mecanic
parcă ar stopa timpul
chiar dacă ceasurile
mai răsună în fiecare odaie
(aș încerca să înghit bateriile)

mi-am tîriit coapsele,
ținîndu-le strîns la inimă,
pînă în fața televizorului

e greu să marchezi un gol
de fapt ca și în viață
întinderi musculare,
căderi,
stări depresive
și crize de nervi

poate că
totul e chiar mai dur
singurul arbitru
e Dumnezeu

un meci
(sau implicit viața)
e o joacă a naibii de sensibilă

mi-e silă acum
aș lua doar o cafea tare cu lămîie

spînzur carapacea
și storc atentă sucul din cugetul
bolnav de dor

picură încet
de parcă n-ar ști valoarea timpului

5 comentarii:

  1. mie atât mi-a rămas, din text, un pic umlând la forma, desigur:

    e prea trist
    să privești
    într-o casă

    când robinetul mecanic
    stopează timpul

    în fiecare odaie

    ținută strîns la inimă

    poate că
    totul e dur
    singurul arbitru -
    Dumnezeu.

    mi-e silă până şi de
    cafeaua tare cu lămîie.

    deschid carapacea.
    storc atentă sucul

    RăspundețiȘtergere
  2. mm..
    și asta e o variantă, dar ceva mă face să nu renunț la unele părți.

    dia.

    RăspundețiȘtergere
  3. sal dia!
    R.A.I./ul te deranjeaza!
    hai sa iti si eu cate ceva, in materie de poezie. poezia nu inseamna relatarea unui eveniment. trebuie sa transmiti trairi, iar asta in cat mai putine cuvinte. ecaterina are dreptate, desi nu iti poate impune stilul ei. au incercat si altii cu mine, si stiu cum e . te simti aiurea. totusi, varianta a doua e mult mai buna ca prima. daca te straduiesti, vei avea rezultate mai bune.
    te astept si eu pe blogul meu.
    o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuie sa zic ceva. Din cate am vazut la comentariile unltimelor poezii cred ca ar fi foarte interesant daca am initia o dezbatere mai ampla cu un subict foarte simplu: " Unde anume vrea sa ajunga poezia contemporana ? ", poate ca sunt doar eu cel care considera acest subiect de-a dreptul incomprehenzibil si recunosc ca sunt putin labil si din aceasta cauza ma enervez foart repede uneori fara motiv sau fara sa fie vorba de mine, insa eu consider ca ar fi bine ca anumite critici sa fie insotie si de un fond pentru a deveni constructive. Nu am spus aceste lucruri neaaparat pentru a-ti lua apararea ci mai mult pentru ca simt nevoia de a-mi exprima indignarea fata de cei care considera ca pozia contemporana trebuie sa fie cum vor ei. Si atunci unde mai este libertatea cu care ne tot laudam, unde este libertatea prin care putem sa dam singuri forma unei poezii sau a mesajului pentru ca in definitiv asta este cea mai importanta caracteristica a poeziei neomoderniste LIBERTATEA si dezicerea fata de orice norma de continut/regula sau rigoare morala... eu cred ca singurul mod in care poti distruge o poezie contemporana este sa ii impui rigori. Imi cer scuze daca am devenit usor patetic dar nu mai suport superioritatea ridicata la rang de arta... insa fara nimic valid. Tu scrii foarte bine si numai tu stii cum e mai bine pentru propria creatie ... totul tine de atitudine...

    RăspundețiȘtergere
  5. mulțumesc mult că ți-ai expus gîndurile.
    e adevărat ce ai spus că singurul mod în care poți distruge o poezie contemporană este să îi impui rigori.
    mi-a plăcut ideea cu subiectul. ar fi ceva interesant. iar dacă totuși ești cu inițiativa, atunci ai putea începe prin postarea unui articol despre părerea ta, rugînd la final vizitatorii să lase propria opinie.
    sunt sigură că am avea multe de spus :P

    cu drag,
    dia.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează