vineri, 23 iulie 2010
# poemul trecut al iubirii
şterg ploaia cu o cîrpă de lumină
ascultînd cum patul ne citeşte
prin zvîcniri repetate
poemul trecut al iubirii de la miezul nopţii
zveltele căprioare din trupul tău
vibrează în retina ochilor plînşi de atîta plăcere,
iar hainele cu arterele tăiate
au lăsat goliciunea în dinţii sîngelui
fără vreo dorinţă de-a reveni în subsolul timidităţii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
# Fara cuvinte... profita de talentul pe care-l ai!
RăspundețiȘtergereda. xD
RăspundețiȘtergeremulţumesc!
dia.