| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 23 iulie 2010

# poemul cununiei

miezul inimii zvîrli
harfă albă
pe trupurile noastre pale

firul clipei aşteaptă undeva
nenăscut,
iar timpul
latră
braţele izbite
în valurile mormîntului
de lumină şi cer

cavoul de fapt e un poem

în timpane fleoşcăie
capcanele zorilor
şi versurile
acordă
inimii
verigheta
eternităţii

4 comentarii:

  1. "versurile
    acordă
    inimii
    verigheta
    eternităţii" nu cred ca ar putea cineva sa spuna mai frumos de atat
    mi-a placut foarte mult

    RăspundețiȘtergere
  2. trupurile voastre...ramuri în netimp.

    şi...îţi mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează