cînd aerul se droghează
mă irită patul aşezat prea drept
lîngă verticalitatea la fel de ideală a peretelui
fac plimbări lungi și
mușc nebună din creier
frînturi cîntate pentru surzi
cerul de iulie e captiv ca o pasăre închisă,
iar luna își vorbeşte tăcerea bătrînă
doru îmi șopteşte prin amorţeala limbii
o stea căzută pe-o margine a înaltului
şi dorinţele noastre spînzură cerul
înghețata se infiltreză în sînge,
uitînd de buze
şi joacă dur
exact ca şi timpul
hei, merci frumos :)
RăspundețiȘtergeremie mi-a plăcut!
RăspundețiȘtergereidei de jurnal. + poezie. + meditaţii.
e şi un fel de relaxare cînd citeşti.
M.F.
mrs :P
RăspundețiȘtergeredia.
Multumesc pentru coment, da, am revenit, mi-a facut bine o mica pauza, am o gramada de idei :)) (si inebunesc pe toata lumea cu ele)
RăspundețiȘtergerePoeza asta este extrem de concentrata, defapt tot c escri tu este foarte concentrat, la prima vedere pare simplu dar dupa ce stai si te gandesti la intelesul fiecarui vers nu este chiar asa. Ai evoluat foarte mult. In alta ordine de idei imi place ce ai pus in dreapta sus, mentionarile acelea chiar sunt bune...
mulţumesc, Liviu.
RăspundețiȘtergeredia.
superb!
RăspundețiȘtergeredragut
RăspundețiȘtergeremerci!
RăspundețiȘtergeredia.