| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 25 iulie 2010

# ah, zborule!

„să renunţăm la picioare,
pentru că mersul e o vanitate”
(Nichita Stănescu)

aş vrea să-mi pun dopuri în urechi
şi tot să aud cum aripile se iubesc:
fîl-fîl... fîl-fîl...

mamă, naşte-mă iar,
naşte-mă pînă voi fi pasăre!

5 comentarii:

  1. Tresar,
    Tremura toate casele,
    Iar eu raman cu ochii din orbite scosi
    La vazul primului abecedar.

    Atat de multa "usuratate",
    Numai o femeie poate sa aiba.

    RăspundețiȘtergere
  2. Genial, scrierile tale trezesc mereu in mine ceva special.

    RăspundețiȘtergere
  3. mulţumesc de treceri! (happy)

    dia.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează