| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 12 februarie 2012

pretext de criminală

oamenii care mi-au crescut din coloana vertebrală
n-au guri şi nici măcar feţe,
oamenii ăştia au doar picioare şi mîini

gurile lor vorbesc prin gura mea,
ochii lor şi-au făcut loc în ochii mei,
iar gîndurile
mi-au prostituat tot dinăuntrul
în fiecare seară,
ei mă ademenesc, mă aruncă pe canapea
şi cred că ştii ce urmează
au învăţat chiar să-mi îndrepte paşii
acolo unde vreau dînşii

da, ei au mai multe picioare ca mine
ei au mai multe mîini decît mine
cînd mă dezbracă, totul se petrece prea repede
cînd mă sărută, mă spintecă

dacă îţi spun că te iubesc,
să nu mă crezi,
dacă te ucid,
să ştii că n-am fost eu

4 comentarii:

critica perfecţionează