| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 22 aprilie 2011

Tanatofobie


Ştiu că voi muri altfel decît se moare.
Tot ce gîndesc stă în prisma unui cavou
din care nici sufletul nu mai poate ieşi.
Sunt mută de prea multă vreme, pentru că tac
să nu-i umplu de mine.

Mi-e frică să le vorbesc cînd gura mea
nu scapă numele morţii.
Îmi simt tremurul nervos. Mi-ar place să
mă îmbrăţişeze cu doruri de viaţă
cum se vor cuprinde cerurile şi pămîntul
în apocalipsă,
să fiu vinovată pentru fericirile lor
şi pentru zborul păsărilor.

Ciocîrlii am trăit prea departe de azi.
Toate mi-s străine şi vechi
ca începuturile lumii.
N-aş vrea să fie ce sunt eu.

Mă abţin să nu le vorbesc,
şi păcatul mi se tot culcă în poezie
ca un răsfăţat.
Ar trebui să nu mai scriu.
În tăcerea dezastrului meu să mă-nnec
şi să mă desfac golului
precum o rodie.

6 comentarii:

  1. apoi, dacă simţi că asta ţi-e vrerea, să mori, pâi atunci cel mai bine e să mori în fiecare poezie, să omori moartea prin rime şi iubire. să iubeşti moartea ca pe fiecare rimă. să rimezi cu moartea ta până o să fii vie. nichita murea din prea mult viu, tu poţi să faci invers: să trăieşti cu prea multă moarte pe buze şi în gând.
    ah, de ţi-ar fi această tanatofobie îndemn la viaţă pură, nepătată, numai bună de pus ca ulei într-o salată...a îngerilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Toti suntem datori cu o moarte.O moarte diferita.Frumoase versuri:)

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc, Diana!
    un Paste superfericit sa ai, si plin de lumina!
    si poemele tale imi plac atat de mult>:D<

    Luli.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Mi-ar place să mă îmbrăţişeze cu doruri de viaţă" - mi-ar placea:)

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează