| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

miercuri, 1 decembrie 2010

# iarna mea e un dor

fulgi se-aşează pe buze ca-ntîiul sărut -
ruşinos, flămînd,
durut pe alocuri

te-aş ucide în deriva jalnică a iernii
să vezi că nu sunt tocmai
o biblie
oraşul meu e o cîmpie albă
şi cînd îmi plesnesc tîmplele de-atîtea amintiri
lumini veghează dulceagul omor

poate moşul o fi Dumnezeu

încerc să-ngîn bucuria iernii,
dar aerul rece îmi despică obrajii
cînd în focul din vatră curge viu
amorul

8 comentarii:

  1. of, cum ma mai surprinzi tu mereu!
    e super poezia ta! imi place cum o întorci aşa, din condei...
    si sa iti mai zic ceva: i-a placut Ancai, poezia!

    RăspundețiȘtergere
  2. poezia ta este frumoasa, sper citit vreodată, felicitări, şi au o saptamana frumoasa, pupici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravos! o intuitivitate artistică de admirat! succese!

    RăspundețiȘtergere
  4. vă mulţumesc mult!
    (mai lucrez la poem. îl vreau mai lung)
    o zi bună vouă!

    diana

    RăspundețiȘtergere
  5. Te admir, imi place mult cum scrii. Nu cred ca e necesara sa fie mai lunga, spune destule si asha, si apoi de poeziile lungi ajungi sa te plictisesti.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează