| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

miercuri, 20 octombrie 2010

selecţii din M-AM ÎNSURAT CU O PĂPUŞĂ GONFLABILĂ de Louis-Thomas Pelletier

Oscilînd între satirizarea relaţiilor bărbat-femeie şi comedia dramatică, M-AM ÎNSURAT CU O PĂPUŞĂ GONFLABILĂ este un roman care are toate calităţile pentru a deveni un best-seller de referinţă. - cam asta scrie pe versoul cărţii.

Am găsit-o nouă în bibliotecă. Vroiam să văd cum scrie un prozator contemporan străin. Am luat-o, bine zis, la întîmplare. Nu e prea mare. 144 de pagini uşor de citit. Credeam că renunţ pe la pagina 20, pentru că nu luasem în seamă titlu cînd mi-a picat cartea sub ochi, dar m-a intrigat să văd totuşi ce iese în final.
E ciudată. Da. Foarte.

Genevieve îl părăseşte pe Francis după exact un an petrecut alături. acesta suferă prea mult, iar prietenul său, Jean, care nu credea în iubirea adevărată, încearcă să-l distreze prin localuri, să-i prezinte cît mai multe fete, din cele pentru o noapte.
nimic însă nu-i reuşeşte, pînă cînd într-o seară, beat, îşi cumpără o păpuşă gonflabilă care semăna cu fosta lui iubită. cea nouă era Sheila.
fiind la serviciu, lasă telefonului un mesaj vocal pentru ea. Jean îl aude din întîmplare şi vrea neapărat să facă cunoştinţă cu aceasta. Francis încearcă să evite întîlnirea de la operă, dar într-un final hotărăştetotuşi să iasă cu Sheila. Jean vine cu o fată pe care o cunoscuse ceva timp în urmă într-un local de seară, deci concepţiile lui despre iubire se schimbă. concertarea de la operă suferă din cauza acelei păpuşi, iar a doua zi, cei doi prieteni nu mai sunt primiţi la locul de mună.
Francis crede că ar fi bine să se însoare cu Sheila. după cununia făcută de un preot neortodox, pleacă cu "iubita" la mare. acolo se cunoaşte cu o tînără. avea un ursuleţ de pluş căruia îi vorbea şi-l purta peste tot, exact ca un copil. el află că Julie şi-a pierdut într-un accident soţul şi sarcina, pentru că urma să nască în 6 luni. ursuleţul de pluş urma să fie jucărie nou-născutului, dar...
Sheila explodează. Jean îşi pierde iubita şi intră în drama pe care o suferise Francis, care acum, trecut peste ea, o are alături pe noua lui iubită - Julie cu ursuleţul ei de pluş Romuald.

Bizar, cam imoral şi banal. Nu ştiu.
Autorul nu are biografie publicată pe internet şi nu am găsit nimic despre el.
De-asta cred că şi calitatea cărţii..

Cu toate astea, am făcut niste selecţii:

- Sunt destule iubiri şi veşnicii.
- Clauzele acelea scrise cu litere mici în partea de jos a poliţei dumneavoastră de asigurare sunt contribuţia serviciului nostrum. Suntem dispuşi să facem şi imposibilul ca să vă plătim. Dacă totuşi trebuie neapărat să vă dăm bani, facem în aşa fel încît să nu-I scoatem din buzunarele noastre. pentru asta, e sufficient să dăm în judecată sau cîteodată doar să ameninţăm cu judecata o altă companie pe care o considerăm răspunzătoare de necazul cu pricina, în locul nostru.
- "Mă plictisesc atît de tare încît fac din asta ocupaţie." Chamfort
- Ca să te descurci în viaţă, ca să devii o persoană echilibrată, trebuie să ştii că eşti iubit şi mai e nevoie de disciplină. Exact ce le dăm cîinilor noştri. Mîngîieri şi reguli.
- Această iubire deloc egoist a unui bărbat faţă de amintirea fiinţei dispărute nu e oare cea care se apropie cel mai mult de iubirea care-I uneşte pe oameni cu Dumnezeu? Da, această iubire curată şi necondiţionată e fără îndoială singura care merită din plin taina sfîntă a căsătoriei.
- "Realitatea este o mare cauzatoare de stress pentru cei care sunt preocupaţi de ea." Jane Wagner
- Viaţa e prea absurd să mai şi plîngem. Eu nu plîng aproape niciodată, nici macăr la cinema cînd văd un film trist. În fond, de ce să plîngi cînd ştii că e doar un film ? Mai bine am plînge cînd vedem un film frumos şi avem toate motivele să ne întristăm că ce vedem nu suferă nici cea mai mică comparaţie cu realitatea.
- O am pe Julie, am marea şi toată viaţa în faţă.

Un comentariu:

critica perfecţionează