| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

joi, 16 septembrie 2010

# despre cum am murit astă noapte

subtitlu: hai, sictir!

sălcii îmi stau înghesuite pe retină

senzaţiile-mi nu sunt în stare de cuvînt
şi eu nu sunt în stare de viaţă

dacă mi s-ar spune că trebuie să mor
aş accepta pur şi simplu fără să mai întreb cum

dacă omul are instictul amorului,
cel al morţii e mai firesc să existe

azi noapte mi-ai cărat de pe undeva două flori
surîzînd împlinit de parcă mi le-ai fi adus din rai

am tăcut şi ţi-am zîmbit lenos,
pentru că nici atunci cînd la lecţia de română
doamna X a zis că unica perfecţiune e Dumnezeu,
nu am încetat să cred că eşti perfect,
ba că ai fi chiar El

mi-am prins în păr unul din trandafiri
şi nu ştiu din ce pornire am dansat un tango
o fi fost un dans al morţii mele? o frică? sau ...

4 comentarii:

  1. buna diana!
    ei, sa sa spun, ca teolog, ar trebui sa sar in sus de la versurile cu Dumnezeu, dar privind partea artistica a versurilor, sunt superbe! dar am si io o intrebare> pe cand volumul de versuri?
    abia astept
    sper sa mi-l trimiti!
    esti din ce in ce mai buna!
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. salut.
    ba nu mai sări :D a fost un mod de a justifica intensitatea dragostei, pentru că logic vorbind, Dumnezeu, e fără îndoială, cel pe care îl ştim din Biblie, adică cel puţin aşa credem noi, creştinii.
    cît despre volum. :D ca idee, da, există de mai mult timp .
    dar cine ştie cînd şi cum.

    mrs că ai intrat.
    te mai aştept.
    o zi bună!

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează