| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

miercuri, 11 august 2010

# cu doru pe balustrada nopții (poem refăcut)

cînd aerul se droghează
mă irită patul aşezat prea drept
lîngă verticalitatea la fel de ideală a peretelui

fac plimbări lungi și
mușc nebună din creier
frînturi cîntate pentru surzi

cerul de iulie e captiv ca o pasăre închisă,
iar luna își vorbeşte tăcerea bătrînă

doru îmi șopteşte prin amorţeala limbii
o stea căzută pe-o margine a înaltului
şi dorinţele noastre spînzură cerul

înghețata se infiltreză în sînge,
uitînd de buze
şi joacă dur

exact ca şi timpul

8 comentarii:

  1. mie mi-a plăcut!
    idei de jurnal. + poezie. + meditaţii.

    e şi un fel de relaxare cînd citeşti.

    M.F.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru coment, da, am revenit, mi-a facut bine o mica pauza, am o gramada de idei :)) (si inebunesc pe toata lumea cu ele)

    Poeza asta este extrem de concentrata, defapt tot c escri tu este foarte concentrat, la prima vedere pare simplu dar dupa ce stai si te gandesti la intelesul fiecarui vers nu este chiar asa. Ai evoluat foarte mult. In alta ordine de idei imi place ce ai pus in dreapta sus, mentionarile acelea chiar sunt bune...

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează