soarele roşit
de atîţia admiratori
îmi gîdilă faţa
cu aur de cascadă
pe marea cerului
albastru-edenic
norii sunt pulberi de zăpadă
ce au pornit cu vervă
în direcţia confuză
a cip-ciripul senzual de păsărele
iarba verde-crud
îmi aruncă patetic
seminţe de zbor
şi din graţiosul trup
îmi izbucnesc cu splendoare
aripi de lumină
iubite, azi vin la tine!
:) multumesc pentru aprecieri si sfaturi, am un respect enrom pentru cei ce compun, eu nu o fac de foarte mult timp ( spre deosebire de tine si de multi altii ) si poate ca nu ma prinde insa am decis sa compun pentru ca simteam nevoia unui refugiu mult mai puternic de cat desenul, stiu ca suna ciudat :)) si ca datorita folosirii excesive a cuvantului "refugiu" acesta nu prea mai are acel sens.
RăspundețiȘtergereCat despre felul in care scrii tin sa te felicit eu nu sunt in masura sa critic munca ta ci numai sa apreciez.
mulțumesc Liviu!
RăspundețiȘtergere