| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 27 martie 2016

sunt un măr crud

îmi place să-l văd
cu picioarele încrucişate
şi ochii pe mare

e primăvară târzie
şi nu m-am copt bine
dar fructele verzi
îl înnebunesc

mă ia de pe fereastră
cu degete de pianist
şi muşcă

e întuneric
alunec în stomac
dar zici că-s o copilă
fericită în câmp

dragostea asta are numele morţii
îl iubesc
şi nu mă supăr
moartea asta e dulce

(poezie inspirată de Mari din "Hotel Iris" de Zoko Ogawa)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează