iubitului meu, sokolov

iubitul meu din 

viaţa normală îmi zice că visele mele 

nu ştiu să mintă 

(nici eu nu ştiu să mint) 

că mă revărs din mine tot în mine 

mai mult de fiecare dată

ce-aş putea să-i spun despre tine 

şi despre lacrimile pe care le scriu 

de parcă ai fi existat? nimic

patul acela în care te-ai 

culcat să mă priveşti cum citesc 

l-au aruncat ieri 

zic să ne înnoim 

ei ştiu despre nou 

eu ştiu despre noi 

te-am căutat prin cărţi şi ziare 

dar te-ai făcut nevăzut odată cu
fluturele palid blocat în casă 

liniştea în care mi-ai cuprins faţa 

s-a culcat în mine 

tânjind după ochii pe care i-am văzut închişi 

în timp ce îţi făceai rugăciunea de noapte 

să-ţi zic vis? să te chem iubire? 

a doua zi la cină le-am spus că îmi era
dor să ştiu cum mă iubeşti 

şi-au râs când m-au întrebat cine eşti 

şi-am zis că vii de pe altă lume 

te-am iubit 

mai mult decât în viaţă, 

iubitul meu trist şi tăcut, 

noapte bună