Cînd s-a făcut primăvară m-au strigat toţi morţii.
Le-am scris un poem în care ziceam să-şi ţină crucile la piept
şi să uite cum m-am născut în ‘93.
Cît timp scriam despre mama şi despre păpuşa mea Laura,
am ştiut că oamenii îşi trăiesc viaţa o sută de ani,
că moartea e la fel de simplă cum e viaţa şi
la fel de frumoasă cum e copilăria.
De la cinsprezece mi-am sfărîmat oasele
în care jocul şi-a căptuşit tot ce am avut în viaţa asta
mai bun.
M-am tot rugat s-ajung macăr şaizeci,
dar moartea-mi s-a transformat în seri şi s-a lungit în obsesii
cum se îngraşă un obez.
Am visat cum mor de mai multe ori
şi tot simt cum mor cînd singurătatea se încolăceşte în jurul gurii mele
ca un şarpe care îmi săruta coapsele şi sînii,
gata să mă absoarbă cu limba muiată în găuri negre.
De cealaltă parte a străzii oamenii umblă prin fericiri
ca nişte năluci cu botul afară.
Poate e o aiureală a mă crede vie,
poate chiar şi moartă. Azi, toate se fac noduri.
Dimineaţa m-am trezit în mijlocul caişilor înfloriţi.
Stam dezgolită în patul meu triunghiular cînd aerul şi-a căscat gura
în cimitir.
Morţii au început să mă strige iar.
Florile de cais ţipă.
Nori negri se împrăştie în pori ca şobolanii pe timp de ciumă.
Începe să mi se învîrtă şi patul.
„Unde vă sunt, Doamne, crucile?!”
„Unde vă sunt, Doamne, crucile?!”
(intraţi şi pe blogul mamei cu un click AICI )
Şi mama ta are blog? Şi mama! http://dobrescunicoleta.blogspot.com
RăspundețiȘtergere:)
Frumos poem!
o s-o urmăresc!
RăspundețiȘtergeremerci.
diana
Nu-ţi pare că mamele noastre scriu prea trist?:)
RăspundețiȘtergereda.. probabil asta înseamnă experienţa vieţii..
RăspundețiȘtergere(şi eu tot.. sunt pesimistă! :D )
diana
Hihi,
RăspundețiȘtergereUite dacă doriţi www.cititordeproza.ning.com
Faceţi cont aici, sunt grupuri: cititor de poezie, de proză, unde băgaţi texte, sunt membrii foarte activi, se fac antologii.
E păcat ca poemele voastre să nu aibe cititori câţi merită:D
mulţumesc mult. mi se pare că am avut mai înainte acolo un cont. văd mîine deja.
RăspundețiȘtergerediana
citit... concluzia: asa mama, asa fiica!
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere:) merci de semn, RAI
RăspundețiȘtergerediana
ohh, se pare ca si mama are nevoie :).
RăspundețiȘtergereimi place mult ceea ce ai scris !
final genial.
RăspundețiȘtergere29decembrie, Mihay,
RăspundețiȘtergeremulţumesc mult!
diana
Am scris şi eu astăzi despre Fântână! :)
RăspundețiȘtergereNu despre moarte, ci despre creaţie umană.