Pervers sau natural? selecţii din "Vinovat de iubire" de Adrian Păunescu

Ştiindu-l pe Păunescu altfel decît pînă am citit primul, unicul şi ultimul său roman, sunt obsedată de o explicaţie pe care nu pot s-o obţin.
Pervers sau natural?
Aş fi citit o carte în genul lui Marin Preda cu "Cel mai iubit dintre pămînteni", dar această latură contrar opusă poeziei pe care a scris-o mi-l prezintă într-o figură nouă.

cîteva selecţii :

• Probabil că multura eu le par nebun, aşa cum cîtorva li se năzare că sunt un geniu. Eu cred că sunt, şi una, şi alta.
• Am impresia că, în adolescenţă, dragostea e foarte aproape de crimă. Sau, în orice caz, dragostea şi crima sunt două gări pe acelaşi traseu de linie ferată. Ajungi la dragoste, dar, dacă mergi mai departe, ajungi la crimă.
• Îmi venea să o iubesc pe Maria pînă murim amîndoi.
• Am înţeles că o pot domina pentru că nu o mai iubesc, ci o folosesc.
• Durerea e un semn de viaţă.
• Toate fetele care îţi cedează ţie sunt excepţionale.
• -Ei, cum ştiau cînd e Crăciunul? Crăciunul era cînd se năştea Iisus Hristos.
-Păi, de unde ştiau ei cînd se năştea Iisus Hristos?
-Cum de unde ştiau? Se duceau în iesle şi vedeau că s-a născut, răspunse profesorul şi se lumină ca de o îndelung aşteptată revelaţie. Se duceau în grajd şi îl auzeau pe ăla mic respirînd. După care intrau în casă şi, dacă voiau, făceau, dacă nu voiau, nu făceau calendarul.