• Întreaga poezie a naturii se află în creierile oamenilor.
• Potrivit lui Ch.Renouvier, poezia trebuie să se exercite în libertate deplină şi „să renunţe la orice pretenţie directă asupra adevărului şi utilului”. Abia atunci poezia (şi arta în general) „vor ajunge la eliberarea totală”. Prima condiţie a oricărei opere de artă este indiferenţa faţă de adevăr şi util „pentru că nici utilul şi nici adevărul nu trebuie să constituie obiectivele ei specifice şi directe, ci numai emoţia şi frumuseţea.”
• Cînd auzim la ţară clopotul ce ne cheamă la cină, acest sunet nu reprezintă pentru noi decît un apel şi, auzindu-l, nu lui îi acordăm atenţie, ci mesei pe care o anunţă. Dimpotrivă, o muzică flămîndă de clopote ne va sili să o ascultăm penru ea însăşi.
• Orice artă este un joc şi nu orice joc înseamnă artă.
• Putem admira, desigur, o operă adaptată în mod savant tuturor trebuinţelor ca de exemplu o hală, o gară etc.; dar ea nu poate fi considerată frumoasă. Industria şi arta merg în sens contrar. Sistematizînd concepţia lui Herbert Spencer şi Grant Allen, ar trebui să spunem că trăsătura caracteristică a unui obiect frumos este de a nu avea un scop simulat şi imaginar.
• Dacă o statuie ne-ar face să ne îndrăgostim de ea, ca Pygmalion, scopul artei ar fi ratat.
• Farmecul utilului se află concomitent în caracterul său ingenios şi mereu plăcut. Un cărăuş, străbătînd un drum, va exclama cu entuziasm: „Ce drum frumos!”. prin acest epitet, el va desemna totodată arta savantă de construcţie a drumului şi uşurinţa pe care o întîmpină căruţa sa în alunecarea pe o şosea netedă, fără să zguduie şi fără să întîlnească hopuri.
• Să te simţi viu reprezintă temeiul oricărei arte ca şi al oricărei plăceri.
• Frumuseţea superioară este frumuseţea feminină. (Immanuel Kant)
• Formele şi culorile care au plăcut mai întîi animalelor au fost cele ale lucrurilor cu care se hrăneau. La oamenii simpli şi la cei aflaţi pe o treaptă inferioară de evoluţie, ochiul şi urechea în loc să decidă ce este frumos şi urît , nu fac decît să înregistreze evaluarea celorlalte simţuri. „ce este planta aceasta frumoasă?” am întrebat o fetiţa din Pirinei. „Nu este nimic, nu se mănîncă.”.
• Un cosaş îndemînatic poate fi în felul său la fel de elegant ca un dansator. Pictorul îl va reprezenta chiar cu mai multă plăcere pe primul decît pe celălalt. Un pădurar care atacă un stejar şi roteşte securea încordîndu-şi muşchii aproape că poate deştepta sentimentul sublimului.
• Admiţînd că tot ce este bun este frumos nu înseamnă că tot ce este frumos este bun.
• Cîntarea cîntărilor, această capodoperă de poezie pătimaşă, care i-a captivat pe misticii din toate timpurile, este plină de imagini precum: „Sărutările tale sînt mai bune ca vinul...”, „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină”..., „Mai dulce decît vinul este mîngîierea ta...”, „Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta... Mîncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei”. (Senzaţiile de gust au un caracter estetic. Platon nu compara doar în glumă bucătăria cu retorica.)
• Potrivit lui Herbert Spencer şi şcolii sale, conceptul de frumos exclude:
1. ceea ce este necesar vieţii;
2. ceea ce este util vieţii;
3. în general, ea exclude şi orice obiect real al dorinţei şi posesiei pentru a se reduce la un simplu exerciţiu, la un simplu joc din activitatea noastră.
• Potrivit lui Ch.Renouvier, poezia trebuie să se exercite în libertate deplină şi „să renunţe la orice pretenţie directă asupra adevărului şi utilului”. Abia atunci poezia (şi arta în general) „vor ajunge la eliberarea totală”. Prima condiţie a oricărei opere de artă este indiferenţa faţă de adevăr şi util „pentru că nici utilul şi nici adevărul nu trebuie să constituie obiectivele ei specifice şi directe, ci numai emoţia şi frumuseţea.”
• Cînd auzim la ţară clopotul ce ne cheamă la cină, acest sunet nu reprezintă pentru noi decît un apel şi, auzindu-l, nu lui îi acordăm atenţie, ci mesei pe care o anunţă. Dimpotrivă, o muzică flămîndă de clopote ne va sili să o ascultăm penru ea însăşi.
• Orice artă este un joc şi nu orice joc înseamnă artă.
• Putem admira, desigur, o operă adaptată în mod savant tuturor trebuinţelor ca de exemplu o hală, o gară etc.; dar ea nu poate fi considerată frumoasă. Industria şi arta merg în sens contrar. Sistematizînd concepţia lui Herbert Spencer şi Grant Allen, ar trebui să spunem că trăsătura caracteristică a unui obiect frumos este de a nu avea un scop simulat şi imaginar.
• Dacă o statuie ne-ar face să ne îndrăgostim de ea, ca Pygmalion, scopul artei ar fi ratat.
• Farmecul utilului se află concomitent în caracterul său ingenios şi mereu plăcut. Un cărăuş, străbătînd un drum, va exclama cu entuziasm: „Ce drum frumos!”. prin acest epitet, el va desemna totodată arta savantă de construcţie a drumului şi uşurinţa pe care o întîmpină căruţa sa în alunecarea pe o şosea netedă, fără să zguduie şi fără să întîlnească hopuri.
• Să te simţi viu reprezintă temeiul oricărei arte ca şi al oricărei plăceri.
• Frumuseţea superioară este frumuseţea feminină. (Immanuel Kant)
• Formele şi culorile care au plăcut mai întîi animalelor au fost cele ale lucrurilor cu care se hrăneau. La oamenii simpli şi la cei aflaţi pe o treaptă inferioară de evoluţie, ochiul şi urechea în loc să decidă ce este frumos şi urît , nu fac decît să înregistreze evaluarea celorlalte simţuri. „ce este planta aceasta frumoasă?” am întrebat o fetiţa din Pirinei. „Nu este nimic, nu se mănîncă.”.
• Un cosaş îndemînatic poate fi în felul său la fel de elegant ca un dansator. Pictorul îl va reprezenta chiar cu mai multă plăcere pe primul decît pe celălalt. Un pădurar care atacă un stejar şi roteşte securea încordîndu-şi muşchii aproape că poate deştepta sentimentul sublimului.
• Admiţînd că tot ce este bun este frumos nu înseamnă că tot ce este frumos este bun.
• Cîntarea cîntărilor, această capodoperă de poezie pătimaşă, care i-a captivat pe misticii din toate timpurile, este plină de imagini precum: „Sărutările tale sînt mai bune ca vinul...”, „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină”..., „Mai dulce decît vinul este mîngîierea ta...”, „Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta... Mîncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei”. (Senzaţiile de gust au un caracter estetic. Platon nu compara doar în glumă bucătăria cu retorica.)
• Potrivit lui Herbert Spencer şi şcolii sale, conceptul de frumos exclude:
1. ceea ce este necesar vieţii;
2. ceea ce este util vieţii;
3. în general, ea exclude şi orice obiect real al dorinţei şi posesiei pentru a se reduce la un simplu exerciţiu, la un simplu joc din activitatea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează