cafeaua pe care am băut-o
îmi dă tîrcoale prin gînduri
aruncînd conștiință trează
în ochii mei ieșiți din orbite
de-atîta oboseală
am visat prea mult cu ochii deschiși,
iar iluziile nu mai încap pe rafturile secrete ale inimii
caut să trec de partea cealaltă a lumii
și citesc din Perimetrul cuștii de Butnaru
(“cărțile ard înainte de a fi scrise,
iar cuvintele tac, ca într-un coșmar,
înainte de a fi rostite”)
mă taie în bucăți de carne vie
stupiditatea oamenilor,
dar încerc să mă limitez la idei mute
pentru că vreau să dorm
număr pînă peste 200 și
pierd rîndul
mă tot gîdilă realitatea
cu muchii de cuțit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează