| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

marți, 1 iunie 2010

# te mai aștept

în absenţa ta
îmi muşc buzele
pînă la sînge
şi îmi pătez
trupul cu dor copleşitor
de tine

îngenunchez
în faţa ultimei amintiri
şi rog insistent cerul
să mi te aducă
pe o aripă de milă

diamantele ochilor tăi
mă sfîşie nebuneşte,
iar zîmbetul tău
e unica bucurie
pe care mi-aş dori-o la
moarte

da,
adevărul e că
am început să mor
de ceva timp
şi visele mele putezesc
încălcînd legile normale

caut cuvinte
să-mi imprim dorul
însă pierd sensul literei

aş vrea să scriu repetat
că te iubesc,
dar e prea banal să o fac
şi mi-e frică

tăcerea îţi va vorbi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează