| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

joi, 3 iunie 2010

# iubind

îmi decojesc inima
în faţa irişilor tăi oceanici
care au ştiut cum să cîrpească
toate păcatele lumii
pînă a potrivi copodopera ideală
a timpului din mine

buzele tale îmi sorb tăcerea
pe care nu o mai poate vorbi nimeni
iar mîinile ni se înnoadă pătimaşe

în cer cîntă simfonia secolului pentru noi
iar clipa intră în anormalitate
pentru a ne preda infinitului

5 comentarii:

critica perfecţionează