risc să vă dezamăgesc aparenţele,
dar trupul meu hoinar lîngă voi
e umbră dementă
dintr-o altă sferă
în lumea mea
oamenii metamorfozează
în cuvînt
şi fiecare stare
concepe o poezie
din care erupe lavă
în lumea mea,
VOI!
nu-mi trebuiţi
pai nu merita,dar nu ma pot impotrivi inimii
RăspundețiȘtergerece frumos spui.
RăspundețiȘtergereimi place.
dualitatea eului, aici langa tine si dincolo, doar gandul tau stie pe unde.
mă bucur că plac.
RăspundețiȘtergeremerci.
dia.
"în lumea mea
RăspundețiȘtergerenu-mi trebuiți"
asa e. ai dreptate.
si cel mai rau e cand ne dam seama prea tarziu cu cine am impartasit prietenia...
da..
RăspundețiȘtergerediana,
RăspundețiȘtergereşi titlul şi poezia merită respect!
pe lîngă faptul că e poetic, mai e şi adevărat
e o dedicaţie genială ,,dedicată celora care își ascund invidia sub rol de prieten"... am trecut şi eu prin chestii din astea cu prietenii,
really, e dureros şi cum ai spus în titlu, vine un timp cînd te saturi de toţi şi de toate...
te admir!
cu prietenie,
M.F.
realitatea mă inspiră, la fel ca și nebunia din mine xD
RăspundețiȘtergeremerci că ai intrat.
dia.