| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 3 mai 2010

# ofilire

Florile
s-au despuiat
nestingherite
în faţa
cerului,
dar s-au dat
în amor
cu pămîntul.

Florile
vor muri,
slăbite în
vechiul amor,
iar fulgii
vor ademeni
cu mişcări senzuale,
orice particulă
din trupul humei
în care s-au îngropat
atîţia oameni.

Fulgii
vor fi devoraţi
de căldura
soarelui,
iar florile
vor relua ciclul
milenar
al timpului.

Florile
se vor intoxica
de răceala
treptată a lui
şi vor muri repetat.

Fulgii
vor orbi
în flacăra
iadului
şi iar
în amor
cu Infinitul
se vor naşte florile.

Aşa e pămîntul:
în dragoste
cu toate
şi cu toţi
cu ploaia
şi cu lumina,
cu iarba
şi cu rădăcinile,
cu pietrele
şi cu rîul,
cu morţii
şi chiar cu vii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează