m-am trezit devorată
de păianjeni gingantici şi raci
care îşi implantează cleştii demenţi în trupul meu
am aruncat plapuma albă
şi goală m-am strîns convulsiv în lumina orbitoare
ce străbătea fantomatic geamurile pe care le-am scobit
în trei pereţi ai odăii
imobilizată de pictura vieţii
lacrimile săpau canale de apă printre pori
după o noapte stresantă în care am visat
că mă înjură poeziile
am deschis dulapul
şi am scos din blugii plini de nimicuri importante
o cutiuţă de chibrite
şi-am încercat să dau foc hîrtiilor
pe care am scris poezii
sau cel puţin am probat a le scrie
ştii,
cînd eram mică şi învăţam să aprind chibritul
săream îngrozită doi paşi înapoi
acum însă, ele, palide şi mici au frică de mine,
s-au şi udat speriate la gîndul că vor nimici
iluziile unei minore,
dar am găsit într-un colţ o brichetă veche a tatei
şi am reîncercat să-mi ard o bucată din viaţă
semnată de inimă pe hîrtie
bricheta înnegrită de atîta timp
s-a maturizat într-un cărbune fin
cu care am scris acest poem
( versurile mele sunt o pasăre Phoenix)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează