lasă-mă oarbă
într-o furtună de nisip
strivește-mi buzele
dacă nu vrei să mă auzi
cîntîndu-te
pune-mi cătușe
din fierul eternității
ca să nu te mai pot atinge
aruncă-mă în temnița
mărilor,
ca să nu te mai urmăresc
taie din mine
ca dintr-o pîine caldă
și hrănește toți cîinii
înjură-mă
și mă blestemă morții,
dar lasă-mă..
te rog..
lasă-mă
să te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează