infinitivul existenţei
joacă o partidă de şah teribil cu moartea
confuzia jocului tensionat şi
psihoza iluziilor
mă făce să oscilez beată de conştiinţă
între două idei:
viaţa e de prisos cărnii mele,
sau carnea-mi e de prisos vieţii
cineva mi-a decupat partea din spate a capului
ca să nu ucidă legătura trupului cu creierul
pe care l-au deportat în bezna humei
lăsînd un nerv să atîrne prin spaţiu
viermii ideatici şi-au pierdut concepţia
ca să-mi gîdile cu neghiobie raţiunea,
iar bursucii disperării curînd o să mă ia drept hrană
deprimarea m-a hipnotizat cu privirea ei seducătoare
şi acum nu-mi mai pot întreţine circulaţia versurilor
inima îmi pompează ideea nefiinţei
şi eu strig înăbuşit lumii pentru ajutor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează