| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 23 aprilie 2010

# letargie

Din carnea
fragedă
a trupului meu
palid
zvîcnesc
convulsiv
lacrimile
dorului
de tine.

Mîiinile
tremurînde
ofilesc la atingere
florile credinţei,
iar talpa picioarelor mele
pictează în sur
urma care las.

Cu toate coardele vocii
iubirea-mi strigă
a luciditate
ca să nu cad în leşin mortal,
dar melancolic
timpanele-mi
explodează.

Cerul
îmi înghite captiv
suflarea,
iar luna
se stinge
şi rămân
fără umbră
în obscuritatea
durerii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează