îmi place să-l văd
cu picioarele încrucişate
şi ochii pe mare
e primăvară târzie
şi nu m-am copt bine
dar fructele verzi
îl înnebunesc
mă ia de pe fereastră
cu degete de pianist
şi muşcă
e întuneric
alunec în stomac
dar zici că-s o copilă
fericită în câmp
dragostea asta are numele morţii
îl iubesc
şi nu mă supăr
moartea asta e dulce
(poezie inspirată de Mari din "Hotel Iris" de Zoko Ogawa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează