| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 16 septembrie 2012

Jurnalul domnului Zet

Toamna cobora de pe geam
și-mi surâdea în fiecare dimineață.
Avea ciorapi până la genunchi
și sta culcată în patul meu
în timp ce eu spălam rufele.

Era în ochii ei lumina flămândă a unui copac
dezbrăcat în viol.
Simțeam cum rușinea îi pălea în obraji
când mergeam prin oraș.
Unul după altul,
oamenii de pe scară și-au dat seama
că am o iubită.
Nu mai cumpăram o singură pâine
și-am început să mă port mai îngrijit.
Seara când mă întorceam acasă
o găseam moțăind pe fereastră.
Pendula bătea de șase ori
și degetele ei triste
îmi mângâiau pieptul.
Niciodată
toamna n-a fost mai frumoasă.

2 comentarii:

critica perfecţionează