| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 20 august 2012

"Caligula" de Albert Camus

CALIGULA: Mi-a fost greu să găsesc.
HELICON: Ce anume?
CALIGULA: Ceea ce voiam.
HELICON: Şi ce voiai?
CALIGULA (la fel de firesc): Luna.
HELICON: Poftim?
CALIGULA: Da, voiam luna.
HELICON: Aha! (Tăcere, Helicon se apropie.) Ce să faci cu ea?
CALIGULA: Ei bine!... E unul dintre lucrurile pe care nu le am.

HELICON: Bineînţeles. Şi-acum, totul e-n ordine?
CALIGULA: Nu, n-am reuşit s-o am.
HELICON: Asta e mai prost.
CALIGULA: Da, de asta şi sunt obosit. (Pauză.) Helicon!
HELICON: Da, Caius.
CALIGULA: Gândeşti, pesemne, că sunt nebun.
HELICON: Ştii bine că eu nu gândesc niciodată. Sunt prea inteligent pentru aşa ceva.

HELICON: Şi-n ce constă acest adevăr, Caius?
CALIGULA (întors cu spatele, pe un ton neutru): Oamenii mor şi nu sunt fericiţi.

HELICON: Nu există dragoste fără un pic de viol.


CALIGULA: Şi dacă mi-e uşor să ucid e fiindcă nu mi-e greu să mor.

4 comentarii:

  1. Nu stiu daca fericirea o poti avea vreodata...ideea e ca de fiecare data cand ne indeplinim o dorinta, imediat apare alta, necontenind sa tot visam...

    RăspundețiȘtergere
  2. cred că există fericiri de moment. mai rar fericiri pentru o viață întreagă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cât de frumos,îmi place foarte foarte mult!Trebuie neapărat să o citesc..

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează