| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

joi, 20 ianuarie 2011

# o altă diană patetică


cînd (di)ana
merge cu picioarele goale
ca o nălucă disperată
din care se revarsă cerul,
el îşi dă pleoapele peste cap şi
îi deschide palmele.
sunt prea frumoase
să-şi dea seama că
nu mai are o linie a vieţii.

ea îşi muşcă nervul.
un poem în care
nicu e liliacul prăbuşit peste
părul ei
ca o viaţă pe-un cadavru
îmbălsămat de poeţi.

4 comentarii:

  1. bună diana!
    singur lucru pe care l-aş avea de comentat la acest poem, ar fi că dacă aş comenta ceva despre el, i-aş ştirbi inevitabil valoarea.
    Dacă nu s-o fi inventat poemul perfect, cred că tu eşti pe-aproape!
    pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. exagerezi.
    mulţumesc mult, totuşi!

    diana

    RăspundețiȘtergere
  3. bună.
    citesc mîine, neapărat.
    azi sunt epuizată.

    diana

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează