| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 31 ianuarie 2011

# 10 minute

ca o Veronikă
îmi adun cerul
într-un sac

la uşă
un nerv suspendat
de lampă
abia aşteaptă să intre
Dumnezeu

observ cum lumea
pleacă
prin culise
şi mi se urcă la cap
un dor de moarte

sparg poemele
ca pe nişte farfurii
potrivesc ştreangul şi
mă afund
nebună
în casa cu mătănii

2 comentarii:

  1. e atat de profund ce ai scris... imi place:)

    RăspundețiȘtergere
  2. dragute randuri.si-mi poza ii cat se poate de interesanta (:

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează